miercuri, 24 martie 2010

ODIHNA (Partea I)

„Învaţă cum să stai liniştit şi să nu faci nimic – doar să te odihneşti, să te relaxezi. Durează ceva, pentru că noi am fost crescuţi să fim neliniştiţi de oameni care la rândul lor au fost neliniştiţi. Ei ne-au otrăvit, ne-au corupt fără să-şi dea seama, fără intenţie – poate că ei sunt oameni buni, poate că au încercat să te ajute, dar sunt inconştienţi, iar oamenii inconştienţi nu pot ajuta, ei nu pot face decât rău. În pofida intenţiilor lor bune, ei vor face rău. Ei au făcut pe toată lumea să fie neliniştită. Toată lumea aleargă, se grăbeşte. Viteza în sine a devenit aşa de importantă, ca şi când ar avea vreo valoare intrinsecă.”

OSHO

Comentariu
Astăzi maestrul ne aduce aminte că relaxarea este necesară pentru încărcarea „bateriilor”. El spune: „Învaţă cum să stai liniştit şi să nu faci nimic – doar să te odihneşti, să te relaxezi. Durează ceva, pentru că noi am fost crescuţi să
fim neliniştiţi de oameni care la rândul lor au fost neliniştiţi. Ei ne-au otrăvit, ne-au corupt fără să-şi dea seama, fără intenţie – poate că ei sunt oameni buni, poate că au încercat să te ajute, dar sunt inconştienţi, iar oamenii inconştienţi nu pot ajuta, ei nu pot face decât rău. În pofida intenţiilor lor bune, ei vor face rău. Ei au făcut pe toată lumea să fie neliniştită.”


Oare câţi dintre noi avem capacitatea de a sta liniştiţi? Mereu avem tendinţa să ne aglomerăm cu tot felul de sarcini atât acasă cât şi la servici. Până şi patronii noştrii nu ne mai lasă să ne odihnim. Apoi ne mai mirăm de ce am devenit nişte roboţi….

Recomand tuturor ca atunci când au un moment de „respiro” să se odihnească. Pur şi simplu în acele câteva clipe de odihnă, să uităm de tot ce ne înconjoară.

Atunci când oprim gândurile să ne mai tulbure, timpul stă în loc. Mintea ne proiectează atât în trecut cât şi în viitor. Scopul ei este să ne tulbure! Atunci când mintea este oprită, timpul stă în loc. Sentimentul este extraordinar….

Când sunt obosit stau şi mă odihnesc cu ochii închişi. Nu mai permit minţii să-mi tulbure fiinţa. Asta nu înseamnă că dorm profund având vise, sforăind….Nu! Pur şi simplu închid ochii şi mă odihnesc…Simplul fapt de a sta fără să faci nimic, fără să te mai gândeşti la nimic, te revigorează. Simţi că eşti un alt om.

S-a întâmplat de multe ori ca cei din familie să mă întrebe dacă am dormit….Eu le răspundeam că nu….Doar am stat şi m-am relaxat. Faţa este odihnită chiar şi după 30 de minute de relaxare cu ochii închişi. Pentru sănătatea noastră psihică şi mentală, odihna este esenţială.

Cuvintele maestrului sunt un balsam pentru fiecare dintre noi….

Nu urmez reguli, tehnici şi metode…Pur şi simplu stau liniştit fără să fac nimic.

Recunosc că în prezent, omul este tot timpul pe fugă….Când să mai aibă timp să se mai şi odihnească? Atunci când se pune în pat să se odihnească, îl invadează tot felul de gânduri. Se scoală tot obosit…

Insomnia reprezintă de fapt, starea de nelinişte în care ne aflăm. Suntem dezechilibraţi în interior şi această stare persistă toată ziua. Chiar şi în aceste condiţii, putem să depăşim momentele de oboseală schimbându-ne stare de spirit. Natura ne ajută întotdeauna să ne echilibrăm energetic. Este nevoie doar de deschidere din partea noastră.

Maestrul ne indică Calea….Însă nu poate să ne ajute cu nimic. De noi depinde totul. Ne oferă informaţii preţioase să ieşim din cercul vicios în care ne aflăm. Nu degeaba maestrul spune: ”Durează ceva, pentru că noi am fost crescuţi să
fim neliniştiţi de oameni care la rândul lor au fost neliniştiţi. Ei ne-au otrăvit, ne-au corupt fără să-şi dea seama, fără intenţie – poate că ei sunt oameni buni, poate că au încercat să te ajute, dar sunt inconştienţi, iar oamenii inconştienţi nu pot ajuta, ei nu pot face decât rău.”


Atunci când duci o viaţă de robot, nu mai reacţionezi aşa cum trebuie. Toate activităţile noastre sunt mecanice. Trecerea de la forfota continuă la odihnă, nu se realizează imediat. Este nevoie de conştientizare, de readucere aminte.

Părinţii, bunicii noştri ne-au învăţat să fim activi tot timpul, să ne agităm tot timpul să realizăm cât mai multe lucruri. Majoritatea dintre noi mergem după principiul că viaţa este foarte scurtă şi că trebuie să facem cât mai multe lucruri.

Cu cât ajungi pe o scară ierarhică superioară cu atât mai "bine". Creşte salariul şi timpul de odihnă se reduce.

Deplâng starea oamenilor cu funcţii înalte. Egoul lor îi face „supranaturali”….În final, toate resursele lor interioare se epuizează. Vor claca în cele din urmă. Nu mai spun că mulţi dintre ei, din cauza grijilor şi obligaţiilor, aproape că au luat-o razna.

Şi uite aşa datorită inconştienţei în care trăim, reuşim să ne facem viaţa un iad. Nu mai avem timp să ne bucurăm de lucrurile mărunte din viaţa noastră.

Nu judec pe nimeni, doar prezint un fapt existenţial. Aceasta chiar este lumea în care trăim. O lume în care timpul se derulează foarte repede, iar în mintea noastră există ideea că trebuie să facem cât mai multe lucruri.

Omul care a pornit pe Cale mai are o şansă….Sentimentul meu este că omenirea se va trezi şi îşi va canaliza energia spre lucrurile cu adevărat importante pentru sufletul lor. Deja acest proces a început….

„Ei ne-au otrăvit, ne-au corupt fără să-şi dea seama, fără intenţie – poate că ei sunt oameni buni, poate că au încercat să te ajute, dar sunt inconştienţi, iar oamenii inconştienţi nu pot ajuta, ei nu pot face decât rău.”

Chiar dacă ne-au otrăvit, îi înţeleg….Şi ei la rândul lor au fost învăţaţi să facă la fel. Sunt absolviţi de orice vină. Şi da, oamenii inconştienţi nu pot ajuta, este practic imposibil. În numele binelui pot să aducă multă suferinţă celor din jur.

Oare nu observăm că am luat-o razna? ”Toată lumea aleargă, se grăbeşte. Viteza în sine a devenit aşa de importantă, ca şi când ar avea vreo valoare intrinsecă.” Cât de stupid ne comportăm….

Priorităţile noastre trebuie să se schimbe. Pentru binele nostru cel mai înalt lucrurile trebuie să se schimbe. Maestrul ne invită să ne privim în oglindă, ne readuce cu picioarele pe pământ şi ne spune că a venit momentul să ne ocupăm şi de propria noastră fiinţă.

2 comentarii:

Elena spunea...

In momentele mele de odihna,trec pe-aici .Si de multe ori timpul se opreste in loc iar ochii mei privesc cu incantare flori,peisaje.Si cuvintele frumoase de-aici imi bucura inima.E un loc unde revin mereu cu placere .Continua sa scrii,Cristian,ai un "ceva" care ma face sa caut cu drag"Adevarul de pretutindeni".

Cristian spunea...

@Elena
În momentele tale de relaxare vizitezi blogul...Ce drăguţ!:)Cuvintele întotdeauna pătrund în fiinţa noastră.Acestea devin energie.Mă bucur că îţi luminez viaţa zi de zi.Te binecuvântez cu inima mea acum şi întotdeauna!:)