sâmbătă, 6 februarie 2010

DESPRE LĂUDĂROŞENIE (Partea II a)

Din păcate percepţia noastră despre viaţă este învechită. Nu vedem că totul este putred în jurul nostru.

Omul adoră să fie ridicat în slăvi. Ideea de putere este cea care domină întreaga societate. Şi culmea este că nu vedem unde este problema. Nu vedem că egoul este cel care ne distruge in interior.


Un om lăudăros dar şi lăudat este o marionetă a societăţii. Nu are Centru…. Se află în bătaia vântului. Se lasă influenţat de părerile pro şi contra.


Un director, ministru, om de ştiinţă - adoră lauda. O consideră drept virtute.

Lauda reprezintă o hrană pentru astfel de oameni.
Suntem atât de creduli să credem că viaţa se învârte doar în jurul lucrurile efemere care nu au nicio valoare spirituală.

Cum ar putea un om plin de mândrie, ego, lăudat tot timpul să fie simplu, să fie iubitor? Este practic imposibil!


Un om iubitor taie de la rădăcină toate aceste surse de mutilare sufletească. În iubire nu există ego. Acesta moare efectiv….Inima simte şi niciodată nu poate să fie raţională.


Din păcate trăim într-o societate putredă de mii de ani. Articolul acesta în niciun caz nu va schimba mentalitatea oamenilor…. Este de la sine înţeles.

Lauda te face puternic…Cum ai putea să renunţi la laudă? Te face important, puternic…..

Este foarte uşor să devii superior celorlalţi. Mereu vei avea pretenţia ca ceilalţi să-ţi laude munca, efortul. Dacă toate acestea ar înceta, cum te-ai mai simţi? Un gunoi….Nimeni nu te apreciază, te simţi frustrat şi trist….

Nimeni nu face nimic doar de dragul de a face ceva. În toate domeniile de activitate, fiecare realizează ceva doar pentru a obţine ceva în schimb. Cine face ceva gratuit fără să pretindă nimic în schimb? Mai nimeni….


Mentalitatea noastră este „ruginită”….Este nevoie de o percepţie clară asupra vieţii. Doar un om care a început să se descopere pe sine, care a văzut că exteriorul este doar o iluzie poate să nu mai pretindă nimic.

Face ceva pentru binele semenilor dar şi a lui implicit. Nu cere şi nu pretinde recunoaştere
naţională şi internaţională. Rămâne simplu şi natural….

Discuţia din studio a fost slăbuţă. Nu s-a discutat nimic despre impactul devastator al egoului asupra fiinţei umane. Nu s-a spus nimic despre faptul că lăudăroşenia înseamnă tot ego.


Stimată d-na Mihaela Capmare vă pun o întrebare: Sunteţi egoul, lăudăroşenia? Ce sunteţi în raport cu Universul?


Suntem cu toţii învăţăcei…. Ne aflăm într-o perioadă de tranziţie spirituală. A venit vremea să încetăm să mai spunem poveşti, să ne minţim singuri. Atât pentru astăzi….

2 comentarii:

Simion Cristian spunea...

Toti suferim de pacatul asta...

Cristian spunea...

@Simion Cristian
Trecem printr-o perioadă de tranziţie Cristian. Sufletul mereu încearcă să ne arate Calea.Din păcate, lumea iluzorie ne fură privirea.Este fascinantă această lume iluzorie în care trăim.Cum am putea să renunţăm la ea? Iată ce uşor ne îndepărtăm de natura noastră divină.Chiar şi în aceste condiţii, fiinţa umană merge mai departe şi încearcă să se cunoască pe sine.Acest "păcat" ne ajută să creştem.Cădem şi iar ne ridicăm...O zi bună!:)